discopatie lombara, simptome, tratament, sciatica, hernie de disc,

• Paturi de masaj
• Spondilolistezis
• Sindromul umar - mana


 
KINETOTERAPIE LA DOMICILIU
(GIMNASTICA MEDICALA)

MASAJ LA DOMICILIU

CURSURI DE MASAJ

  PROGRAM :
LUNI- VINERI: 7:30 - 21:30
SAMBATA: 8 - 16
DUMINICA: INCHIS (dar se pot face programari )

PROGRAMARI : se pot face programari la nr. 0722.555.112 si 0766.735.404
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 
SCIATICA SI DISCOPATIA LOMBARA

 

 In cabinetele noastre din Bucuresti elaboram programe individualizate de gimnastica medicala (kinetoterapie) pentru pacienti diagnosticati cu lombosciatica, hernie de disc lombara sau cervicala si discopatie. In cursul unei sedinte de gimnastica medicala pacientul este supravegheat in permanenta de un kinetoterapeut.


Cabinet Medical KINETOMEDICA I Str. 13 Septembrie, Nr. 128, Bl. P35, Sc. A, Parter, Ap. 3, Interfon 03, sector 5, BUCURESTI (langa Monitorul Oficial) Tel: 031 429 50 58 ; Mobil: 0722. 555.112   Cabinet Medical ALFAKINETIC Str. Iuliu Maniu, Nr. 69, Bl. 5P, Sc. 5, etaj 1, Ap. 169, Interfon 169, sector 6, BUCURESTI (zona Piata Gorjului) Tel: 031. 419 5861 ; Mobil: 0766 735 404
   
Cabinet medical KINETOMEDICA II, str. Dristorului Nr. 81-88, bl. B 13, etaj 1, ap. 04, sector 3 (Rondul Baba Novac, Mihai Bravu ,Dristor/zona Muncii) . tel. 031 429 50 58  si 0766 735 404  Cabinet medical Kinetomedica III, str.Alexandru Serbanescu nr. 23-25,  (zona  Aurel Vlaicu,Pipera, Baneasa, Aviatorilor)  tel. 031 429 50 58 si  0766 735 404
 
Cabinet Medical KINETOMEDICA IV , Bd. Dr. Taberei, nr.46, sector 6, Bucuresti (zona P-ta Moghioros, Prel. Ghencea, Bd. Timisoara); tel. 031 4195861; Mobil 0766 735 404

 

 

AFECŢIUNILE COLOANEI VERTEBRALE LOMBARE – ETIOPATOGENIE ŞI ASPECTE CLINICE

           Coloana vertebrală lombară poate fi sediul diverselor afecţiuni degenerative, inflamatorii, neoplazice, metabolice sau traumatice, care se manifestă clinic prin sindroame dureroase sau tulburări motorii.

Sindroamele dureroase lombare au două aspecte clinice:

- nevralgia, sindrom periferic iritativ, caracterizat prin dureri paroxistice în teritoriul de distribuţie a neuronului senzitiv;

- neuropatia, sindrom periferic deficitar, caracterizat prin tulburări senzitive, trofice, vegetative şi motorii, datorate întreruperii continuităţii anatomo – funcţionale a neuronului motor periferic şi protoneuronului senzitiv.

     Manifestările clinice ale celor două sindroame sunt deseori combinate, neputându-se face o distincţie netă. Tulburările motorii sunt de tip pareze sau paralizii, în raport cu intensitatea procesului lezional şi apar ca urmare a interesării neuronului motor central sau a neuronului motor periferic. Durerile lombare se pot prezenta sub forma a trei aspecte clinice principale:

Lombalgia (lumbago acut sau cronic) este sindromul dureros al regiunii lombare.

Lombosciatica este sindromul dureros al regiunii lombare şi al teritoriului nervului sciatic.

Lombocruralgia este sindromul dureros al regiunii lombare şi al teritoriului nervului crural (femural).

 

TRATAMENTUL RECUPERATOR COMPLEX ÎN PATOLOGIA COLOANEI VERTEBRALE LOMBARE

Durerea lombo-sacrată localizată sau asociată cu un sindrom radicular constituie peste 50 din cazurile care se prezintă în serviciile de medicină fizică.

Pentru un tratament fizical-kinetic judicios trebuie să se excludă de la bun început lombosacralgiile de cauze care contraindică acest gen de tratament. Acestea sunt:

Lombosacralgiile de cauză tumorală vertebrală. Cel mai frecvent este vorba de metastazele unui proces neoplazic osteofil (rinichi, bronhopulmon, sân, prostată);

Lombosacralgiile de cauză tumorală intrarahidiană (neurinom, hemangiom, ependinom);

Tumori vertebrale primitive benigne sau maligne;

Neuropatiile maligne;

Lombalgiile de origine pelvină (ginecologică, vasculară sau viscerală).

  O altă categorie sunt sindroamele algice lombo-sacrate care pot beneficia de un tratament fizical simptomatic:

Lombalgiile de cauză endocrino-metabolică: osteoporoza, osteoporomalacia, hiperparatiroidia, boala Paget, guta);

Lombalgiile posttraumatice, tulburările de statică şi din distonii musculare;

Lombalgiile secundare iradierii locale (radioterapie, cobaltoterapie);

Lombalgiile psihogene

I.                   Terapia fizicală   

Metodele fizicale utilizate în cadrul curelor complexe balneofizicale, terapeutice şi de recuperare cuprind:

1.      Punerea în repaus a coloanei lombare

2.      Hidrotermoterapia- care foloseşte căldură, se folosesc în afara procedeelor de acutizare:

Generală – sub forma băilor cu ape minerale la cadă sau la bazin la temperaturi de:

Termoterapie locală

3.      Electroterapia – este o metodă de aplicare a curentului electric, energiei cuantice, undelor electromagnetice în scop profilactic şi curativ.

4.      Kinetoterapia (gimnastica medicala)

Kinetoterapia reprezintă tratamentul de recuperare esenţial, oferind metodologii variate.

Kinetoterapia care pune în flexie maximă rahisul lombar are ca urmare destinderea maselor contractate ale extensorilor, decomprimarea discurilor, lărgirea găurilor de conjugare.

În tratamentul lombalgiilor de origine discogenă, kinetoterapia utilizează atât tehnici akinetice, cât şi kinetice, începând de la postură şi terminând cu exerciţiile de contrarezistenţă, în funcţie de etapa de boală.

Obiectivele în perioada acută se limitează la scăderea contracturii musculo-lombare şi a iritaţiei radiculare, pe lângă o relaxare generală cu reechilibrarea sistemului neuro-vegetativ.

Se recomandă posturile antalgice, în plus exerciţii de facilitare (pe diagonalele Kabat şi hold-relax, cu alte cuvinte contracţie-relaxare) ± crioterapia în tratamentul durerii acute.

În perioada subacută, obiectivele kinetoterapiei vizează:

relaxarea musculaturii contracturale;

 tonifierea musculaturii abdominale;

 asuplizarea trunchiului inferior prin mobilizarea coloanei lombare;

 basculări de bazin;

 întinderea musculaturii paravertebrale, muşchilor ischio-gambieri şi psoas-iliac.

Se foloseşte programul Williams, precum şi exerciţiile active (izotonice şi izometrice).

În faza cronică a algiei lombare se insistă pe asuplizarea coloanei, tonifierea musculaturii trunchiului (musculatura abdominală şi extensoare – muşchii paravertebrali şi psoas-iliac) prin aplicarea exerciţiilor liber active şi cu contrarezistenţă.

În perioada de remisiune, se urmăreşte conştientizarea poziţiei corecte a coloanei şi a bazinului cu exerciţii de delordozare, menţinerea forţei musculare şi adoptarea de posturi corectoare în executarea diferitelor activităţi.

Tracţiunea – elongaţia, manipularea

Mobilizarea coloanei vertebrale se poate realiza printr-un grup de modalităţi terapeutice care utilizează o forţă pasivă pentru refacerea mobilităţii legăturilor şi extensibilităţii ţesuturilor, realizându-se prin presiune redusă şi oscilaţii asupra zonelor afectate.

Tratament balnear

Se indică în formele cronice de lombosciatică, ţinând cont de bolile asociate şi anume: la persoane tinere se recomandă cură balneară cu ape cloruro-sodice pe litoral – Mangalia, Techirghiol, Eforie Nord, Eforie Sud sau staţiuni ca Amara, etc., sau pot beneficia de cură cu ape sulfuroase (Băile Herculane, Pucioasa), staţiunile de pe Valea Oltului. 

II.                Tratamentul medicamentos 

Medicaţia folosită este de tip analgetic, antiinflamator, sedativ.

III.             Tratamentul chirurgical 

Indicaţia operatorie în lombosciatică, după noile date din literatura de specialitate vizează două tipuri de factori: pozitivi (preoperatori) şi negativi (contraoperatori), expuşi în tabloul alăturat.

Recomandările operatorii în discopatia cu radiculită, se pot rezuma astfel:

Durere instabilă;

Agravarea progresivă a deficitului neurologic;

Sindromul cozii de cal.

  

CONCLUZII

1.       Etiopatogenia coloanei lombare este foarte variată, de multe ori plurifactorială,; exprimată clinic prin lombalgii cel mai frecvent iradiate (lomboradiculite).

2.      Patogenia coloanei lombare este o problemă importantă de sănătate publică, afectând în general vârsta activă.Acest fapt impune depistarea şi prevenirea factorilor de risc şi diagnosticul precoce, corect şi complet.

3.      Numai astfel se pot contura obiectivele terapeutice şi se pot institui mijloacele tratamentului fizical cel mai adecvat.

4.      Tratamentul instituit precoce previne evoluţia cvasi-cronică şi progresivă a lombalgiilor, care altfel necesită o întreţinere permanentă prin tratament fizical.

5.      Folosirea terapiei cu curenţi de joasă frecvenţă în scop analgetic, local şi reflex, este o procedură utilizată în majoritatea suferinţelor lombare cu indicaţii fizicale, fiind permanent reconsiderată atât în ţara noastră cât şi pe plan mondial.

6.      Folosirea curenţilor de joasă frecvenţă asigură obţinerea rapidă a unor condiţii optime locale la nivelul structurilor afectate, înlăturând componenta algică şi pregătindu-le astfel pentru programul kinetic.

7.      Rezultatele acestui studiu demonstrează producerea efectului analgetic local şi reflex al curentului de joasă frecvenţă în tratamentul afecţiunilor coloanei

Autor - Colaborator

DUMITRU ANA MARIA

Cabinet Medical Kinetomedica

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

aaa....(15-02-10)

 
Copyright © 2014 KINETOMEDICA. Toate drepturile rezervate.
 
Servicii creare site creare site
lombare I. Scheletul coloanei vertebrale lombare II. Articulaţiile coloanei vertebrale lombare Capitolul 2. – Afecţiunile coloanei vertebrale lombare – etiopatogenie şi diagnostic I. Cauze vertebrale de lombalgie şi/sau lomboradiculită (clasificare) II. Cauze extravertebrale de lombalgie şi/sau lomboradiculită (clasificare) A. Alterarea degenerativă a discului intervertebral; B. Tulburări de statică; C. Leziuni traumatice; D. Afecţiuni metabolice; E. Procese inflamatorii; F. Cauze metastatice . Capitolul 3. – Tratamentul recuperator complex în patologia coloanei vetebrale lombare I. Terapia fizicală 1.Punerea în repaus a coloanei lombare 2. Hidrotermoterapia 3. Electroterapia 4. Laserul 5. Aplicaţii de factori mecanici. Masajul. Kinetoterapia 6. Tratamentul balnear II. Tratamentul medicamentos III. Tratamentul chirurgical IV. Profilaxie V. Evoluţie şi prognostic Capitolul 4. – Locul electroterapiei ca factor antalgic-efectul local şi reflex I. Fiziopatologia durerii II. Electroterapia prin curenţi de joasă frecvenţă 1. Curentul galvanic 2. Curenţii de joasă frecvenţă cu impulsuri-aplicaţii în Concluzii. ANATOMIA FUNCŢIONALĂ A COLOANEI VERTEBRALE LOMBARE Coloana vertebrală este segmentul cel mai important al aparatului locomotor, formând scheletul axial al trunchiului. Coloana vertebrală este situată pe linia mediană a trunchiului, în plan posterior şi se articulează în sus cu extremitatea cefalică, înainte cu coastele şi în jos pe ambele laturi cu oasele coxale. I. Scheletul coloanei vertebrale lombare Segment complex, coloana vertebrală rezultă prin suprapunerea a 33 – 34 de piese osoase, numite vertebre. Vertebrele sunt unite între ele prin articulaţii şi ligamente, datorită cărora coloana vertebrală realizează un întreg rezistent şi flexibil, permiţând trunchiului mişcări variate de flexie, extensie, înclinări laterale şi torsiune (răsucire în ax). În funcţie de regiunea topografică căreia îi aparţin, vertebrele se împart în: - vertebre cervicale C1 – C7; - vertebre toracale T1 – T12; - vertebre lombare L1 – L5; - vertebre sacrale S1 – S5; - vertebre coccigiene C1 – C4,5. Vertebrele primelor trei regiuni sunt oase mobile independente şi poartă numele de vertebre adevărate. Vertebrele regiunilor sacrală şi coccigiană se sudează la naştere, rezultând două formaţiuni osoase: sacrul şi coccisul, piesele componente fiind numite vertebre false. II. Articulaţiile coloanei vertebrale lombare Articulaţiile coloanei vertebrale pot fi împărţite în articulaţii intrinseci (articulaţii propriu-zise) şi articulaţii extrinseci (articulaţii ale coloanei cu oasele învecinate). Articulaţiile vertebrelor adevărate Vertebrele adevărate se articulează între ele prin corpurile lor şi prin procesele   INTRODUCERE PARTEA GENERALĂ Capitolul 1 – Anatomia funcţională a coloanei vertebrale articulare. A.1. Articulaţiile corpurilor vertebrale Se încadrează în grupul de articulaţii numite simfize (amfiartroze semimobile în care ţesutul de con A.3. Unirea lamelor vertebrale Se realizează prin intermediul ligamentelor galbene, numite astfel datorită culorii lor. Sunt alcătuite din fibre elastice anastomozate între ele, au o formă dreptunghiulară şi se întind de la procesul articular până la baza procesului spinos. A.4. Unirea proceselor spinoase Se realizează prin două feluri de ligamente: 1. ligamentele interspinoase sunt în număr egal cu spaţiile interspinoase; se prezintă ca două lame sagitale aflate în spaţiul dintre două procese spinoase vecine; sunt dezvoltate mai bine în regiunea lombară unde sunt lăţite, având aspect patrulater. 2. ligamentul supraspinos, cordon fibros puternic, pe toată lungimea coloanei vertebrale, uneşte vârful proceselor spinoase; cu sau fără spondilolistezis; (b) asimetria membrelor inferioare; (c) scolioza; (d) hiperlordoză; (e) sindromul trofostatic. Lombalgia post – traumatică produsă de: tasarea vertebrală, fisuri, fracturile corpilor vertebrali, fracturile apofizelor transverse, fracturile pediculilor vertebrali, fracturi pe os patologic. Traumatismele regiunii lombare, chiar minime, pot determina lombalgia sau lombosciatică, apărute imediat sau la distanţă de traumatism. Afecţiunile metabolice ale coloanei vertebrale: osteoporoza, osteomalacia, sciatica din diabetul zaharat, lombalgia produsă de sechelele osteodistrofiei de creştere (boala Scheuermann). Procese inflamatorii ale coloanei vertebrale: (a) neinfecţioase: spondilita anchilozantă, spondilita enteropatică, poliartrita reumatoidă, poliartrita psoriazică, sindromul Reiter-Fiessinger-Leroy; (b) infecţioase. Tuberculoza discului şi corpului vertebral (Morbul lui Pott), stafilocociile, febra tifoidă, bruceloza; (c) factori intrarahidieni de natură inflamatorie interesând meningele, arahnoidita spinală, epidurita. Cauze metastatice şi alte afecţiuni vertebrale maligne: lombosacralgiile de cauză tumorală intrarahidiană (neurinom, hemangiom, ependimom); tumori ale sistemului meningeal (subdurale, epidurale); metastazele unui proces neoplazic osteofil, provenind de la un cancer primitiv de : plămân, rinichi, suprarenală, tiroidă, tub digestiv, sân, prostată; mielomul multiplu, limfoame (boala Hodgkin), boala Kahler (osteoporoza difuză iniţial la care se asociază imagini lacunare). II. Cauze extravertebrale de lombalgie şi/sau lomboradiculită (clasificare) Deseori, lombalgia poate fi o durere reflectată, având punctul de plecare organele abdomenopelvine retroperitoneale. Lombalgiile de origine renală apar în: litiaza reno-uretrală (unilateral), glomerulonefrite, pielonefrite acute şi cronice (bilateral), rinichi polichistic, TBC renal, abces pararenal, contuzii renale. Lombalgiile de origine ginecologică apar în: disfuncţii ovariene, metrite, metroanexite acute şi cronice, retroversie uterină, tumori uterine. Lombalgii de origine vasculară apar în: anevrism sau scleroza aortei şi ramurilor sale. Lombalgii de origine digestivă apar în. Ulcer gastric şi duodenal, neoplasm gastric, pancreatita acută şi cronică, apendicita retrocecală ascendentă, afecţiuni ale colonului: colită, diverticulită, neoplasm de colon sau rect, constipaţie cronică. Elementul central al tratamentului conservator este punerea în repaus a coloanei lombare. Repausul ca terapeutică posturală, realizează prin el însuşi ruperea cercului vicios, care întreţine suferinţele bolnavului, diminuarea contracturii musculare şi a congestiei epidurale şi mai ales, reducerea sarcinilor statico-dinamice. - 36-37C (băi calde); - 38-40C (băi hiperterme); - mai rar 40-42C (băi intens hiperterme); Se pot adăuga aditivi cu acţiune revulsivă. Durata băilor este de 15-30 minute şi o cură completă conţine 18-20 de băi. - împachetări generale cu nămol la 40-45C; - băi generale de lumină – toate sursele de lumină sunt de asemenea şi surse de IRS. Cele mai utilizate raze IR sunt razele scurte, care se întind de la 7600-15000A (sunt bine tolerate şi pătrund mai profund decât IR lungi); căldura produsă de IR rămâne superficială, nu depăşeşte 1 cm în profunzime; - băi de abur – în saună temperatura poate atinge şi depăşi 80C, la început căldură uscată (3-15% umiditate relativă), apoi indicele higrometric al atmosferei creşte rapid. Temperatura corpului creşte cu 0,5 până la 4C. - împachetări cu parafină – se utilizează un amestec de parafină (7 părţi) şi ulei mineral (o parte), al cărui punct de fuziune se situează la 50C. Această metodă permite obţinerea unei vasodilataţii superficiale foarte intense. Se foloseşte în stadii subacute şi cronice pentru efectul antalgic şi decontracturant. - băi parţiale – se asociază adesea agitaţia mecanică a apei care adaugă efectelor căldurii efectele mecanice ale hidromasajului. Se poate realiza acest hidromasaj printr-un jet de apă, dirijat şi de intensităţi variabile (duş subacval). I. LOCUL ELECTROTERAPIEI CA FACTOR ANTIALGIC – efectul local şi reflex Încă de la începutul aplicaţiilor terapeutice cu curenţi excitatori (deceniile 3 şi 4) şi constatarea efectului lor analgetic, s-a încercat explicarea acestui mod de acţiune, pornindu-se de la cunoaşterea substratului anatomic al fenomenului dureros. Curentul electric reprezintă un stimul pentru celulele vii, interesând un număr mare de receptori şi provocând reacţii analoage celor ale excitanţilor specifici. Se foloseşte curentul continuu şi curentul alternativ, precum şi trei game de frecvenţă a electrozilor: - frecvenţă joasă – de la 0 la 1000 Hz; - frecvenţă medie – 1000 la 30000 Hz; frecvenţă înaltă – peste 300 kHz A. Curent galvanic B. Curenţii de joasă frecvenţă C. Curenţii de mede frecventa D. Curenţii de înaltă frecvenţă D. Microundele E. Ultrasunetele F. Fototerapia cu radiaţii infraroşii şi actinoterapia G. Curenţii electromagnetici Analgeticele Sunt substanţe care produc diminuarea sau suprimarea senzaţiei dureroase, acţionând prin deprimarea selectivă a unor formaţiuni centrale. În funcţie de proprietăţile farmacodinamice se împart în două grupe mari: • Analgetice morfinice, euforizante sau opiacee caracterizate prin acţiunea mai intensă, obişnuinţa, dependenţa fizică şi psihică, sindromul de abstinenţă, inhibiţia centrului respirator; Exemple: Fortral, Mialgin, Sintalgon, Hidromorfon, Morfina. • Analgetice antipiretice – cu acţiune mai puţin intensă, absenţa euforiei, efecte antipiretice şi antiinflamatoare. Au acţiune deprimantă selectivă pe sistemul nervos central şi acţiune periferică cu efect antiinflamator. Antiinflamatoarele • Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) – ameliorează durerea şi fenomenele congestive. • Antiinflamatoare steroidiene – pot fi utile în formele hiperalgice de sciatică • Sedative – substanţe care produc diminuarea excitabilităţii sistemului nervos central fără a influenţa alte funcţii nervoase importante. • • Decontracturante – relaxante musculare prin blocarea polisinaptică, scad contractura patologică a musculaturii striate inhibând reflexele.   atinge dezvoltarea maximă în regiunea cervicală unde se numeşte ligamentul nucal. A.5. Unirea proceselor transverse Se realizează prin formaţiunile fibroase numite ligamentele intertransversale. Ele au o dezvoltare maximă în regiunea lombară. B. Articulaţiile vertebrelor false: coloana vertebrală sacrococcigiană B.1. ArticB.2. Articulaţia sacrococcigiană Este de tipul simfizelor. Ea permite mobilizarea pasivă înapoi a vârfului coccisului în timpul naşterii. Odată cu înaintarea în vârstă această articulaţie se sinostozează. III. Canalul vertebral Canalul vertebral este rezultatul suprapunerii găurilor vertebrale, adăpostind în interior măduva spinării. Canalul vertebral se continuă în sus cu cavitatea neurocraniului, iar în jos se termină cu hiatul sacral. IV. Importanţa funcţională a coloanei vertebrale lombare Din punct de vedere funcţional, coloana vertebrală îndeplineşte trei roluri majore: de protecţie a măduvei spinării; rol static; rol biomecanic. Rolul static al coloanei vertebrale lombare În ortostatism, coloana vertebrală reprezintă un ax de rezistenţă solid, capabil să susţină capul, trunchiul şi membrele superioare. De asemenea, prin intermediul coloanei se transmite greutatea trunchiului pe pelvis şi membrele inferioare. O dovadă a adaptării ei la acest rol este marea dezvoltare a vertebrelor lombare şi prezenţa curburilor coloanei. Acestea au o valoare deosebită în statică, jucând două roluri fundamentale:  Atenuează şocurile verticale;  Creşte rezistenţa şi elasticitatea coloanei. Comparând două coloane, se constată că rezistenţa unei coloane cu curburi este mai mare decât cea a unei coloane rectilinii după formula:R = (nr. de curburi)2 + 1 În consecinţă, deoarece coloana umană are trei curburi, rezistenţa ei va fi de :32 + 1 = 10 ori mai mare decât dacă ar fi rectilinie. Menţinerea curburilor coloanei este posibilă datorită tonicităţii, elasticităţii ligamentelor şi discurilor, precum şi îmbinării articulare a pieselor osoase. Evoluţia tratamentelor fizicale reprezintă un proces ritmic care determină modificări periodice, progresive ale unor funcţii ale organismului Principiile care stau la baza tratamentului balneofizioterapic elaborate de Sezonov sunt: 1. Principiul selectivităţii procedeelor şi implicit de individualizare a tratamentului balneofizioterapic în scopul unei eficienţe optime; 2. Principiul aplicării progresive – în timp, în durată, în intensitate. 3. Principiul specificităţii procedeelor prin axarea de la începutul tratamentului pe două, trei sau patru proceduri cu eficienţă maximă. 4. Principiul menajării organismului, dar şi al antrenării, care trebuie să fie progresivă, continuă, dar şi precaută. 5. Principiul tratamentului balneofizioterapic într-o perioadă de timp util. 6. Principiul neşablonării schemelor de tratament. 7. Principiul unui tratament complex al tuturor factorilor morbizi printr-un consensualism polidirecţional faţă de toţi aceştia, fie prin mijloace balneofizioterapice, fie prin tratament medicamentos specific. 8. Principiul activării în zig-zag a procedurilor: prin alternanţa procedurilor se antrenează o stimulare a mijloacelor de reactivare ale organismului fără însă a-l solicita în mod permanent. 9. Principiul unei programări orare judicioase pentru ca succesiunea factorilor să nu obosească organismul. 10. Principiul aplicării corecte a procedurilor Obiectivele tratamentului vizează: • Asigurarea analgeziei şi modularea reactivităţii individuale faţă de durere; • Ameliorarea, corectarea procesului inflamator; • Ameliorarea modificărilor de tonus, forţă, rezistenţă ale diferitelor grupe musculare; • Echilibrarea balanţei muşchilor agonişti – antagonişti; • Reechilibrarea neurovegetativă, metabolică, endocrină produsă de afecţiunile care au determinat apariţia lombosciaticii secundare. Durerile lombare acute şi cronice sunt produse de procese patologice ale coloanei vertebrale sau de boli ale organelor abdomenopelvine şi retroperitoneale, concretizate într-un număr mare de afecţiuni: I. Cauze vertebrale de lombalgie şi/sau lomboradiculită (clasificare) Leziuni degenerative ale coloanei lombare: (a) degenerescenţa discală fără ruperea inelului fibros (discartroza); (b) alterări degenerative ale discului intervertebral cu protruzia sau prolapsul discului (hernia de disc); (c) boala artrozică, care poate afecta discurile (spondiloza) sau articulaţiile apofizelor şi ligamentelor (hiperostoză scheletică idiopatică diseminată); Patologie cu simptomatologie asemănătoare herniei de disc, poate apare în: (a) stenoza de canal spinal (congenitală sau dobândită); (b) arahnoidia adezivă lombară; (c) osteoartritele lombare. Tulburări de statică ale coloanei vertebrale, apărute în: (a) anomalii congenitale: spina bifidă, asimetria feţelor articulare, anomalii ale proceselor transverse, lombalizarea S1 sau sacralizarea S5, hemivertebră, spondiloza şi spondilolisteza, liza istmică